Rafting-ul, sau una din cele mai tari aventuri ale vietii

Rafting-ul, sau una din cele mai tari aventuri ale vietii

Salut,

Vreau sa va las aici cateva randuri despre una din cele mai frumoase, una din cele mai tari experiente din viata mea. O aventura pe care nu pot sa o uit, si care-mi va ramane in amintire, in topul celor trei cele mai interesante activitati pe care le-am experimentat vreodata.

Si cand spun una din cele mai ‘tari’ aventuri, nu inseamna ca a fost o aventura ‘dura’, chiar daca multi asociaza rafting-ul cu un sport extrem. ‘Tare’ vrea sa insemne placuta, misto, surpinzatoare, si care si-a lasat amprenta in sufletul meu pentru totdeauna.

Daca vorbim despre ‘extrem’, sigur ca exista mai multe grade de dificultate, in functie de geografia si caracteristicile raului pe care te aventurezi, iar daca vorbim despre ‘sport’, sigur ca activitatea asta a capatat si forma unui sport oficial, cu organizatii internationale de reglementare, competitii, etc.. Dar aventura despre care va povestesc este una de distractie, de agrement, de relaxare, de recreere, si nu este despre competitie, pericol, sau pregatire/conditie fizica deosebita.

 

Aventura de rafting

Ziua in care am facut prima mea tura de rafting a fost cu totul o aventura, si sa va spun de ce a fost asa frumos. L-am cunoscut pe tipul acesta care zice ca face rafting. Adica el e ghid de rafting, certificat international. Adi Constantinescu il cheama. Omul e de genul sportiv, a terminat ANEFS-ul, isi mentine conditia fizica, e mereu pus pe glume, si e un tovaras pe cinste..

Aveam ceva retineri si emotii, dar am acceptat intr-un week-end sa particip si eu la o tura,. Ca nu aveam habar despre asta, credeam ca e ceva destul de periculos, si chiar daca nu eram o gogoasa de canapea, credeam ca n-am conditia fizica sa fiu in stare de sportul asta. Ma gandeam insa tot timpul ca nu pot pati nimic grav, ca doar stiu sa inot, imi place apa, iar tipul e autorizat, are toate echipamentele, experienta si cunostintele necesare sa intervina in orice situatie.

Ziua respectiva nu se anunta prea grozava. Peste noapte plouase, si se anuntau nori si ploaie si peste zi. La trezirea de dimineata, pe la 6, era intunecat ca iarna, chit ca era aproape iunie.

Ne-am intalnit intr-un loc comun, cu mai multi amatori, cei mai multi care participau tot pentru prima oara la o tura cu raft-ul. Deja imi crescuse un pic curajul, cand i-am vazut pe ceilalti oameni simpatici, cand am inceput sa glumim si sa radem. Ce fel mai bun sa-ti incepi ziua ?! Ne-am asamblat in doua masini, si am plecat la drum. Drumul a durat un pic, dar a fost bun sa ne cunoastem mai bine, si a fost aproape mereu cu rasete si voie-buna. 

Cand am ajuns la rau, am vrut sa prezint locul intr-o filmare, Adi imi sufla ca suntem la ‘Finish’, iar eu am raportam ca suntem pe raul ‘Timis’… Deh.. poate era prea de dimineata, sau emotiile, va dati seama, rasete de neoprit 🙂  

Totusi, am ajus pe raul Buzau. El se arata tulbure, umflat, si pentru mine parea destul de agitat, toate fiindca plouase abundent zile de-a randul inainte.

Adi ne-a dat apoi echipamentul necesar: costume de protectie, incaltaminte, veste de salvare, casti, etc. Am pregatit impreuna barca, ne-am echipat, si am facut training-ul. Adica ne-a dat cele cateva reguli importante despre cum sa cooperam ca o echipa in timpul turei, cele ceteva indicatii pentru siguranta noastra, si ne-a dat confortul mental ca totul se va desfasura fara pericol. Numarul doi castigat in plus la confort: ploaia s-a oprit, norii s-au spulberat, si s-a inseninat.

Apoi am pus cu totii umarul la a duce barca pe apa, intr-un loc potrivit, cu apa linistita, si am inceput!

Din primele minute capat confortul ca echilibrul e bun in barca, apa la locul de intrare e linistita, imi dau seama ca avem control asupra barcii. In plus, vad intregul echipaj ca vasleste in ritm, ma sincronizez cu ceilalti aventurieri si simt imediat rezultatele cooperarii. La stanga, la dreapta, toata lumea inainte!! Carmim barca, iar glumele si voia-buna dau un plus aventurii.

Plecam apoi cu raftul in josul raului, si trecem una dupa alta prin zone cu ceva andrenalina, vartejuri de apa, spume albe, valtori, si tot felul de forme suprinzatoare ale apei, care dau tonul aventuros al acestei distractii. Aproape mereu stropii de apa imi racoresc mainile si fata, si daca nu se intampla de la sine, ne stropim intre noi, plesnind pagaile pe apa.

Zonele astea agitate alterneaza cu zone linistite, in care avem timp cu totii sa ne recuperam, sa admiram peisajele din jurul nostru, si sa ne dam seama ca am devenit deja un pic mai buni. 

Natura ne pregatise drumul cumva gradual, parca a stiut ca aici e prima noastra tura, apa e mai interesanta pe masura ce ne apropiem de final. Pe ultima suta de metri este si valtoarea cea mai dificila a turei. Despre partea aceasta nu vreau sa va dezvalui prea multe, ca sa va las voua suspansul si surpriza descoperirii ei, personal. Sa ne scrieti voi despre experienta voastra aici, daca ajungeti pe acest rau! 🙂

In fine, stropiti, uzi maxim, racoriti, si cu adrenalina in sange, reusim sa carmim barca pana la capat, tura ia sfarsit, tragem raft-ul la mal, intr-o zona potrivita pentru a iesi din ea, suntem putin obositi, dar incantati de ceea ce am reusit. 

Dar iata si cireasa de pe tort! Adi zice ca putem face si o sesiune de inot, sa sarim o data in apele umflate ale Buzaului! 🙂 

Ohooo, cum sa nu! Desigur, cei care s-au simtit mai stapani pe inotul in apa curgatoare, mai temerari cu temperatura apei, caci apa era destul de rece, s-au inscris deindata pe lista. Si partea asta a fost super, ca mi-a trezit asa vagi amintiri din copilarie, sau parca dintr-o viata anterioara, ale senzatiei inotului in apa de rau.. Cine nu s-a scaldat vreodata in apa de rau, mai ales a unuia de munte, sa se angajeze intr-o lupta corp-la-corp cu el, cu fuga lui repede, si cu unduirile lui suprinzatoare, neaparat trebuie sa incerce o data!

Ne facem poze la final, si ne vorbim sa tinem legatura, sa le revedem cumva pe internet.

 

Ce am castigat?

O aventura memorabila, da! 

In tura aceasta ne-am depasit cateva temeri, am legat prietenii adevarate, ne-am simtit bine alaturi de oameni ce impartasesc pasiuni comune, ne-am incarcat cu energia verde a naturii, proaspate, am cooperat cu ea, si am lasat ca amintire raului undele vaslirilor noastre in apa lui rece. 

Am ras si ne-am destins.. Ne-am deconectat complet de aparatele electronice, cel putin pentru cateva ore, caci nu era locul lor in apa.

Unii dintre noi si-au descoperit pasiunea pentru aceste sporturi, eu am repetat aventura asta de mai multe ori, si am incercat si alte sporturi pe apa, incerc sa devin mai bun in sporturile acestea, si sper sa ma intorc cat de curand pe apa. 

Vara este scurta, sa incercam sa profitam de ea!

Articol scris de rafting-aventura.ro